Rânduri

          Salutare la toți! Știu că a trecut o grămaaaadă de vreme de când nu am mai postat ceva, dar mi-a venit o noua idee și, sper eu, una destul de bună.😅 Aș vrea să transform blogul ăsta într-unul dedicat în mare parte literaturii. Bineînțeles, acesta nu va fi singurul subiect abordat, însă în mare parte voi posta creații literare proprii și citate/poezii care m-au impresionat pe mine într-un fel sau altul.

So Let the games begin.😏

Uite cum scriu iar. Vă aștept, pe voi toți. Un priveghi de seară în camera ce mă ține captiv, în această normalitate de nimic. Psihozele noastre și teoria inpracticabilă despre care scriem. Ale noastre culori nepastelate ne ceartă.

_______ De nespus____

O stea supremă se arată,

Mă cheamă. Să fiu acolo.

Sisteme indubitabile.

Creații ce nu ne aparțin,

De care noi aparținem.

Ne agățăm iar de viață și...

Scriem rânduri pentru noi.

Vrem să ne dăruim adevărul.

Diavolul există, simt,

Simt spinii care ne țin captivi,

Dar ai noștri trandafiri.

Controlul just rutinal.

Nu putem s-o facem singuri,

Căutăm neîncetat ceva puțin probabil,

Nebunia nopții mă obsedează.

Umbrele cele de nepătruns.

_____Diametru și cosmos_

Luptă și citește toată viața ta!

Verdele mă cheamă pe mine,

La fel și persoanele de care mă agăț.

Această înserare și notă seacă,

Mai seacă decât ce  un înger căzut a făcut.

Lumea este surdă, 

Iar eu strig cât pot de tare:

"Aduceți-mi  atemporalul."

În memorie am început să te văd.

Vreau ce amarul vremurilor a destrămat.

   _______ Un milion de neprețuiri

Gândurile se confesează,

Pozele grăiesc o fericire apusă.

Te-am salvat de atâtea ori...

Vreau un pact intact.

Și să trezesc lumea,

Din somnul în care și eu zac.

Sinapsele vor să se facă auzite.

     

           Echinocții risipite și iertare pentru că nu știi și uiți de ce și tu nu înțelegi. Cuvintele pe care le arunc și le arunci.— către ce noi numim libertate— suntem mai captivi decât credem și totul e de fațadă.

Sistemul de învățământ românesc...

           Salutări tuturor! Astăzi aș vrea să vă vorbesc despre un subiect destul de controversat și dezbătut la o scară foarte largă și anume, sistemul românesc de învățământ.

         Și nu, nu am de gând să vorbesc despre lucrurile bune, care există, dar sunt mult mai multe rele... neregularități greu de trecut cu vederea.

          Aș începe prin a spune că România se află pe locul 32  într-un top 40 al sistemelor de învățământ. Ceea ce ar trebui să ne pună pe gânduri, având în vedere că pe ultimul loc se află Indonezia și în fața noastră sunt țări precum Bulgaria-da, acel stat de care noi toți spunem că măcar mai sus de ei suntem- și Grecia.   Ce anume este atât de deranjant? Ei bine haideți să vedem....

         Să spun că cel mai deranjant este indiferența unora dintre cadrele didactice-care caută cu orice preț, ori să facă meditații în mod excesiv-în acest scop, predând la școală foarte puțin, și, de multe ori, foarte haotic. Sau probabil nepredând deloc, pentru că de ce nu, încă există profesoare de generală, de limbi străine, care sunt nevoite să traducă lecția pe Google translate... ce să facem, așa se întâmplă în secolul 21.

            Se investesc mult prea puțini bani, statul românesc alocă învățământului, undeva sub 6% din PIB-ul României. Nu se încearcă o uniformizare, și de multe ori, copii cu probleme familiare se pierd și nu reușesc să acumuleze cunoștințele necesare. Nu se încearcă să se aducă argumente în legătură cu importanța de a învăța și de multe ori... chiar dacă se aduc, nu sunt expuse în așa fel încât elevul să le dea importanță.

          Ar trebui să se pună mult mai mult accent pe comunicarea cu noi, elevii, ci nu lecții interminabile și vorbit tot despre lecții. Probabil că fiecare colectiv are mici probleme, indiferent de cum ar fi acesta și, ar trebui rezolvate sau dezbătute într-un fel sau altul...

                Prea multe materii față de care noi nu avem niciun interes, mai ales în liceu, unde deja ne-am ales oarecum ceea ce vrem să studiem mai departe. Ce rost are o materie care ține de latura umanistică la o clasă de profil real? Precum ce rost are să chinui un copil de la uman cu matematică sau chimie sau chiar materia studiată în clasele terminale de liceu... nu se pune accentul pe ceea ce vrea copilul cu adevărat, ci pe ceea ce este căutat. Nu, nu și iar nu....

           Realizez că astea sunt doar opinii și eu sunt doar un elev și probabil, asta este deja arhi-cunoscut , dar chiar am simțit nevoia să-mi spun punctul de vedere și, în același timp, sper că am reușit să exprim o opinie... see you soon.

Miercurea fără cuvinte

.

Marginalizarea în şcoli

       Aloha, lumeee, astăzi revin în atenţia voastră cu un nou articol şi, da, este tot legat de şcoală şi probabil şi următorul va fi tot despre şcoală :)), pentru că vreau să lămuresc odată pentru totdeauna anumite aspecte.

   "Marginalizare", un cuvânt mult prea simplu de pronunţat pentru cât de mult influenţează anumite persoane şi cât de mult rău face.

   Eu cu siguranţă,  probabil şi voi aţi avut momente în care v-aţi simţit într-un fel sau altul excluşi sau...pur şi simplu pe  dinafară în legătură cu un lucru anume.

   Acest lucru este total NORMAL şi OK, pentru că, după cum am spus şi în blogurile anterioare, nu toată lumea se regăseşte în acest "trend" în continuă schimbare. Noi trebuie să fim pur şi simplu noi, să ascultăm ceea ce vrem, să avem propriile noastre convingeri şi să nu încercăm niciodată să ne transformăm în ceva ce nu vrem doar pentru a fi recunoscuţi.

   Problema reală în această marginalizare apare  atunci când încep jignirile...am observat, nu de puţine ori, cum anumite persoane sunt lăsate  stinghere şi, pur şi simplu, batjocorite în ultimul hal datorită unor probleme de sănătate care afectează aspectul şi nu numai. De ce? Ei bine poate pentru că de multe ori "esteticul" este primul lucru care contează cu adevărat şi mai puţin caracterul. Niciodată nu am să înţeleg de ce anume...până la urmă standardele frumuseţii fizice sunt relative, create pur şi simplu din nebunia oamenilor, pentru suferinţa oamenilor.

    Alte persoane marginalizate sunt cele de etnie diferită,  cu un alt statul financiar sau...pur şi simplu oameni cu convingeri diferite. De ce? Parcă toţi voiam democraţie, libertate de exprimare, să fim liberi, fără prejudecăţi şi nimic altceva...oare când vom realiza cu toţii că rănindu-i pe alţii, ne rănim pe noi înşine.

    Ţine minte mereu faptul că "You're beautiful just the way you are, it doesn't matter if you're poor, rich, black or white. God makes no mistakes."

    Cel mai bun sfat pe care ţi-l pot da este să te înconjori  şi să cauţi mereu numai pe aceia  pentru care, înainte de toate, contează caracterul.

    Uită toate răutăţile, dacă o zi a mers prost, ţine minte: anul mai are încă 364 de zile în care poţi să fii fericit şi să înveţi ce înseamnă cu adevărat viaţa,  pentru că viaţa este mult mai profundă decât nişte plăceri trecătoare ;). Dacă  un anumit colectiv îţi face rău, schimbă-l! Nu ai de ce să te ataşezi de nişte persoane care nu dau doi bani pe tine....

Cam atât şi pentru acest articol, sper că a fost pe placul vostru :). Remember that: "IT'S JUST A BAD DAY, NOT A BAD LIFE!" See you soon!

~"Are you happy with who you are?"~

 

Violenţa fizică în şcoli

   Alohaaa, guys. Astăzi vreau să revin în atenţia voastră cu un subiect...destul de delicat şi dezbătut, dar, din păcate doar atât. Niciodată nu se iau măsuri aşa cum ar trebui şi asta, pentru mine, este o problemă destul de serioasă.

    După cum probabil aţi văzut şi în titlu, astăzi aş dori să dezbatem subiectul violenţei fizice în şcoli.

    Peste tot apar conflicte, peste tot din conflicte se naşte violenţă. Dar oare când o să se oprească asta? Oare este vina elevilor? Răspunsul este categoric nu! Pentru a se evita astfel de conflicte, atât cadrele didactice, cât şi părinţii ar trebui să ia măsuri.

    Din nefericire trăim într-o astfel de societate în care violenţa este la tot pasul. Totul începe din familie, unde foarte mulţi părinţi consideră că" bătaia este ruptă din rai", fără să îşi dea seama de faptul că, deşi copilaşul lor se comportă  acasă ca un mic roboţel, în societate acesta se comportă exact cum s-au comportat cei care i-au dat naştere cu el, violent, nu va încerca niciodată să înţeleagă pe cineva...pentru că nici el nu a fost înţeles la rândul lui.

    Deşi un părinte mereu dă tot ce are mai bun ca să crească persoana cea mai importantă pentru el, de multe ori uită să fie calm şi răbdător, uită unul dintre lucrurile cele mai importante: şi el a fost copil cândva şi a greşit la rândul lui.

     Dar în foarte multe familii, copilul învaţă să aibă argumente pentru fiecare afirmaţie, învaţă să se accepte pe el însuşi, cât şi pe cei din jurul lui, se simte unic.

    Un rol la fel de important îl joacă şi cadrele didactice şi psiholigul şcolii care ar trebui să îşi exprime un real interes, în egală măsură. Ora de dirigenţie ar trebui să fie oră de dirigenţie, atenţia să fie focusată, atât spre crearea unei atmosfere plăcute, cât şi asupra socializării între elevi. Pentru că şcoala nu este doar un loc unde învăţăm, este unul în care ne petrecem o bună parte a copilăriei şi adolescenţei şi, deopotrivă,  un loc în care ar trebui să ne dezvoltăm din toate punctele de vedere.

    În concluzie, spune stop violenţei! În orice conflict, argumentele au prioritate! Inteligenţa fără caracter nu reprezintă nimic!

     Well, cam atât pentru azi, sper că am reuşit să transmit un mesaj prin acest articol şi, ei bine, sper că v-a fost pe plac:)! See you soon!

"Are you happy with who you are?"

De ce ar trebui să fii fericit

Aloha, old new friends :)! Astăzi aş vrea să vorbim despre un subiect  important pentru noi toţi, aş putea spune. Pentru că fiecare persoană are momente în care pur şi simplu vede doar partea sumbră şi urâtă a vieţii şi uită să aprecieze binele din viaţa lui, care este de un milion de ori mai mare decât răul.

     Am de gând să vă enumăr aici trei dintre motivele pentru care trebuie să fiţi fericiţi indiferent de ce s-a întâmplat sau se va întâmpla în viaţa voastră:

1)Aveţi sau aţi avut alături voi familia- singurele persoane  care ne iubesc necondiţionat şi ne  dau totul, fără să ceară nimic în schimb. De multe ori uităm de cât de importante sunt aceste fiinţe pentru noi şi, ei bine...ne rănim singuri doar rănindu-i pe ei! Nu le cereţi niciodată mai mult decât pot să vă ofere şi nu le reproşaţi nimic legat de asta...pentru că ei şi-ar da şi viaţa pentru ca voi să fiţi bine.

     Dacă am renega tot ce a făcut pentru noi un părinte, ne-am pierde pur şi simplu în adâncurile întunericului, am pune pe primul loc materialul şi am deveni nişte monştri fără scrupule.

2) Am fost născuţi sănătoşi.
    Sănătatea este probabil unul dintre cele mai mari daruri pe care le-am primit. Nu vă bateţi joc de ea! Cu siguranţă o plăcere de câteva minute sau o obsesie nu sunt mai importante decât o întreagă viaţă în care aţi putea să vă bucuraţi de adevăratul sens al cuvântului "frumos" şi, în acelaşi timp, o viaţă cât mai lungă!

3)Am avut şansa de a ne îmbarca în trenul ce are ca destinaţie succesul.

    Avem o minte extraordinară, care poate face, la rândul ei, lucruri extraordinare! De ce să stăm pur şi simplu? De ce să lăsăm viaţa să treacă pe lângă noi? De ce să nu fim cineva?

    Tot mai multe persoane abandonează şcoala şi spun că se învaţă mult prea multe lucruri care nu ne ajută cu nimic în viaţă. După părerea mea această afirmaţie este una total greşită şi nefondată!  Cu siguranţă,  sistemul românesc de învăţământ are multe neregularităţi, dar, până una alta este gratuit, fiecare copil, cu orice tip de venit, având şansa de a deveni cineva! Facultăţile române pot avea şi locuri bugetare, lucru mult prea puţin valorificat, o şansă mult prea puţin preţuită, din păcate...

    În  concluzie, înainte să ne plângem, de acum înainte să ne gândim de două ori şi să vedem partea plină a paharului! Cam atât şi pentru azi, see you soon!

"Are you happy with who you are?"

Prietenia

   Salut! Well, astăzi vreau  să revin în atenţia ta cu un nou blog, după o perioadă destul de lungă de timp în care nu am mai postat...dar am avut câteva probleme "tehnice" aş putea spune şiii chiar îmi pare rău pentru asta.

   Haide să trecem la subiectul de azi. Ei bine, probabil fiecare dintre noi, atât eu, cât şi tu, am trăit momente în care nu mai aveam nici măcar cea mai vagă idee cine ne este prieten  şi  cine nu şi am încercat să ieşim cât mai mult în evidenţă prin fel de fel de mijloace, nu mereu pozitive...dar într-un moment sau altul, inevitabil ne-am dat seama de faptul că nu ne putem încrede în oricine. Spre exemplu, ok, mergi la o petrecere, cunoşti persoane "populare" cum s-ar zice şii cam atât.

    De ce doar atât? Pentru că nu trebuie să te aştepţi ca o cineva cu care ai fost în doua trei locuri, în cadrul unui grup să fie  neaapărat de încredere şi bun pentru tine.

   Ca să înţelegeţi mai bine la ce anume mă refer, aici este vorba de standarde. Standardele tale ca om, standarde pe care mereu trebuie să le ai ridicate. Înainte să cataloghezi o persoană drept "prietenă", gândeşte-te de 4-5 ori sau chiar mai mult. Supune-l pe cel care vrei să îl ai alături unui test. Dar aici nu mă refer la genul acela de test de îl dai la matematică sau la română sau whatever :))).

    Fiecare este special în felul lui, cu un caracter diferit, o mentalitate diferită, asta este deja bine cunoscut. Însă noi trebuie mereu să îi căutăm  pe cei care sunt dornici să ne descopere, să ne fie alături în orice moment al vieţii noastre. Adică, nu ştiu cum să spun, dar este o diferenţă gigantică între o persoana care găseşte timp şi pentru tine şi una care ar fi în stare să îşi anuleze toate planurile doar pentru că ai tu nevoie de ajutor. Dar, bineînţeles, aici intervine invariabila"timp", pentru că el este cel care clădeşte o prietenie solidă, bazată pe principii bine puse la punct.
    
     Şi , cel mai important lucru în căutarea ta de oameni cu care te identifici este să fii mereu tu şi atât. Nu încerca niciodată să faci ceva doar pentru că dă bine sau aşa e "la modă".

    Ca o concuzie, ţine-ţi  capul şi standardele sus, dar, în acelaşi timp arată devotamentul şi loialitatea de care poţi să dai dovadă, atâta timp cât eşti respectat. See you soon!