Rânduri

          Salutare la toți! Știu că a trecut o grămaaaadă de vreme de când nu am mai postat ceva, dar mi-a venit o noua idee și, sper eu, una destul de bună.😅 Aș vrea să transform blogul ăsta într-unul dedicat în mare parte literaturii. Bineînțeles, acesta nu va fi singurul subiect abordat, însă în mare parte voi posta creații literare proprii și citate/poezii care m-au impresionat pe mine într-un fel sau altul.

So Let the games begin.😏

Uite cum scriu iar. Vă aștept, pe voi toți. Un priveghi de seară în camera ce mă ține captiv, în această normalitate de nimic. Psihozele noastre și teoria inpracticabilă despre care scriem. Ale noastre culori nepastelate ne ceartă.

_______ De nespus____

O stea supremă se arată,

Mă cheamă. Să fiu acolo.

Sisteme indubitabile.

Creații ce nu ne aparțin,

De care noi aparținem.

Ne agățăm iar de viață și...

Scriem rânduri pentru noi.

Vrem să ne dăruim adevărul.

Diavolul există, simt,

Simt spinii care ne țin captivi,

Dar ai noștri trandafiri.

Controlul just rutinal.

Nu putem s-o facem singuri,

Căutăm neîncetat ceva puțin probabil,

Nebunia nopții mă obsedează.

Umbrele cele de nepătruns.

_____Diametru și cosmos_

Luptă și citește toată viața ta!

Verdele mă cheamă pe mine,

La fel și persoanele de care mă agăț.

Această înserare și notă seacă,

Mai seacă decât ce  un înger căzut a făcut.

Lumea este surdă, 

Iar eu strig cât pot de tare:

"Aduceți-mi  atemporalul."

În memorie am început să te văd.

Vreau ce amarul vremurilor a destrămat.

   _______ Un milion de neprețuiri

Gândurile se confesează,

Pozele grăiesc o fericire apusă.

Te-am salvat de atâtea ori...

Vreau un pact intact.

Și să trezesc lumea,

Din somnul în care și eu zac.

Sinapsele vor să se facă auzite.

     

           Echinocții risipite și iertare pentru că nu știi și uiți de ce și tu nu înțelegi. Cuvintele pe care le arunc și le arunci.— către ce noi numim libertate— suntem mai captivi decât credem și totul e de fațadă.