Salutări tuturor! Astăzi aș vrea să vă vorbesc despre un subiect destul de controversat și dezbătut la o scară foarte largă și anume, sistemul românesc de învățământ.
Și nu, nu am de gând să vorbesc despre lucrurile bune, care există, dar sunt mult mai multe rele... neregularități greu de trecut cu vederea.
Aș începe prin a spune că România se află pe locul 32 într-un top 40 al sistemelor de învățământ. Ceea ce ar trebui să ne pună pe gânduri, având în vedere că pe ultimul loc se află Indonezia și în fața noastră sunt țări precum Bulgaria-da, acel stat de care noi toți spunem că măcar mai sus de ei suntem- și Grecia. Ce anume este atât de deranjant? Ei bine haideți să vedem....
Să spun că cel mai deranjant este indiferența unora dintre cadrele didactice-care caută cu orice preț, ori să facă meditații în mod excesiv-în acest scop, predând la școală foarte puțin, și, de multe ori, foarte haotic. Sau probabil nepredând deloc, pentru că de ce nu, încă există profesoare de generală, de limbi străine, care sunt nevoite să traducă lecția pe Google translate... ce să facem, așa se întâmplă în secolul 21.
Se investesc mult prea puțini bani, statul românesc alocă învățământului, undeva sub 6% din PIB-ul României. Nu se încearcă o uniformizare, și de multe ori, copii cu probleme familiare se pierd și nu reușesc să acumuleze cunoștințele necesare. Nu se încearcă să se aducă argumente în legătură cu importanța de a învăța și de multe ori... chiar dacă se aduc, nu sunt expuse în așa fel încât elevul să le dea importanță.
Ar trebui să se pună mult mai mult accent pe comunicarea cu noi, elevii, ci nu lecții interminabile și vorbit tot despre lecții. Probabil că fiecare colectiv are mici probleme, indiferent de cum ar fi acesta și, ar trebui rezolvate sau dezbătute într-un fel sau altul...
Prea multe materii față de care noi nu avem niciun interes, mai ales în liceu, unde deja ne-am ales oarecum ceea ce vrem să studiem mai departe. Ce rost are o materie care ține de latura umanistică la o clasă de profil real? Precum ce rost are să chinui un copil de la uman cu matematică sau chimie sau chiar materia studiată în clasele terminale de liceu... nu se pune accentul pe ceea ce vrea copilul cu adevărat, ci pe ceea ce este căutat. Nu, nu și iar nu....
Realizez că astea sunt doar opinii și eu sunt doar un elev și probabil, asta este deja arhi-cunoscut , dar chiar am simțit nevoia să-mi spun punctul de vedere și, în același timp, sper că am reușit să exprim o opinie... see you soon.
